O piinica originala si pufoasa, cu gust intens de unt. Absolut dementiala in stare fierbinte si calda, dar si rece nu e de lepadat. Nu e nevoie sa fie taiata, ci se rupe dupa lipiile din care a fost asamblata. Nu bag mina in foc ca e reteta direct din Serbia, eu nu am facut decit sa o traduc de aici. Aveti nevoie de:
250 ml lapte
10 g drojdie uscata (eu am pus 13 g drojdie proaspata)
1 lingurita de sare
1 lingura de zahar
400 faina alba (eu am adaugat si o lingura de tarite de griu)
100 g unt
galbenus pentru uns
susan
Drojdia se inmoaie in laptele incalzit, in care s-a adaugat si zaharul. Se lasa la loc cald vreun sfert de ora, pina isi mareste un pic volumul. Apoi se framinta cu sarea si faina (am folosit masina de piine). Daca e necesar, se mai adauga faina. Trebuie sa iasa un aluat putin lipicios, placut la atingere. Se lasa o ora la dospit, apoi se imparte in 12 bucati egale.
Fiecare bucata se intinde cu sucitorul, pe masa infainata, intr-o lipie de circa 10-12 cm in diametru si de circa 5 mm grosime.
Apoi fiecare lipie se trece prin unt topit si se aseaza circular intr-o forma rotunda (a mea a avut 22 cm in diametru), avind grija ca marginile sa acopere o mare parte din lipia precedenta. In final, piinea trebuie sa arate ca un soi de floare cu petale. 
Se lasa la crescut 20 de minute, apoi se unge cu galbenus si se presara cu susan. 
Se coace la foc mare, apoi mijlociu, pina la rumenire. Se scoate pe un gratar sa se raceasca, apoi se rupe bucati dupa forma lipiilor.
